relații sănătoase

Uau… dură treaba asta!

Cât timp am orbecăit în lumea relațiilor crezând că doar de mine depinde reușita sau confesându-mă oricărui om ce-l întâlneam în cale doar pt că „toți oamenii sunt buni și clar EU am o problemă”. Dar am învățat multe de-a lungul timpului altădată prin suferință cruntă, altădată prin observare pură dar, de cele mai multe ori, prin suferință. Multă vreme am încercat să îi schimb pe ceilalți sau să îmi contorsionez sufletul pentru a mă potrivi „tabloului” sau să îmi imaginez că cei din jur sunt altfel de cum erau în realitate și că, de fapt, eu am o problemă. Egoul lupta continuu să schimbe realitatea pentru că frica era mult mai puternică. Nu învățasem acceptarea, pentru mine asta ar fi însemnat capitularea, resemnarea dar, de fapt e cu totul altceva. Prima dată am prins ideea acceptării de la Eckhart Tolle apoi acea sămânță a încolțit în mine: să accept a început să aibe alt sens pentru mine. Priveam acceptarea ca pe ceva rău, dramatic, de sfârșit când de fapt e opusul: prima dată să mă accept pe mine așa cum sunt cu adevărat și apoi să accept că mama, tata, sora, soțul, prietena, vecina și lista poate continua endlessly e posibil să nu fie persoane ok pt mine și să îmi înfrunt teama de abandon și să spun „Sorry, prietena mea dragă de 15 ani, de fapt eu nu sunt ok cu faptul că bârfești non stop și aleg o altă direcție..” și să îmi asum, cu adevărat, cine sunt. Credeam că eu am o problemă, că nu mă potrivesc celorlalți – „fit the box” și îmi continuam suferința. Timpul a trecut, suferința a crescut și am ajuns într-un punct al vieții când toată coaja a început să crape și să cadă.

Acum cunosc aspectele întunecate ale interiorului, le văd când apar și le accept că sunt acolo dar nu le mai dau crezare pentru că știu că sunt doar iluzii ale egoului create în perioade traumatizante ale vieții. Aleg să fiu eu așa cum sunt și să fiu ok cu asta, aleg să mă exprim autentic și să îmi asum acest lucru chiar dacă asta înseamnă ca anumite persoane să nu mai facă parte din viața mea.

Luna martie o dedic acestui aspect: cultivarea relațiilor cu oamenii frumoși, deschiși, responsabili pentru ei înșiși, asumați.

Continui să comunic ceea ce îmi place sau nu într-o relație, de orice tip ar fi ea, să limitez contactele cu persoanele toxice din familie, să fiu prezentă când mă întâlnesc cu anumiți membri ai familiei pentru a răspunde nu a reacționa, să mă îndepărtez de oamenii violenți, furioși, abuzivi, să ofer un sfat doar atunci când mi se cere, să îi las pe cei din jur să trăiască așa cum ei consideră, fără a încerca să îi schimb și să fiu EU deschisă la schimbare, oricum ar arăta ea.

Sunt aici, pe cale!

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

256565961