Expresia Libera

mi-am amintit de mine

Distribuie

Ce caută ei? ce caută copiii adulți la ceilalți și nu obțin niciodată? m-am  întrebat asta de foarte multe ori. Când ești inconștient (prins în tiparele minții, în trecut) cauți să nu fii abandonat de ceilalți: parteneri, familie,prieteni, colegi de la serviciu, vecini, cunoștințe, omul care stă la rând cu tine la farmacie, de oricine de pe stradă. Ce faci ca să nu fii abandonat? Joci un rol – Nu ești tu însuți! Cauți aprobarea celor din jur și vrei să le faci pe plac:  ești super drăguț, serviabil, te oferi voluntar la tot ce apare nou sub soare,  traversezi toate bătrânelele care, de fapt, nici nu ar fi vrut să treacă strada, îți iei  toate responsabilitățile posibile la locul de muncă pentru ca să nu care cumva să te abandoneze cineva.

Dar, la un moment dat, obosim sau ajungem într- situație atât de dramatică încât suferința e prea mare iar atunci avem șansa să ne trezim. Să ne trezim și să ne privim monștrii în ochi, să luăm făclia și să luminăm peștera aceea întunecată a trecutului care nu ne lasă să fim noi înșine. Și atunci realizăm că, de fapt, în goana asta teribilă după ceilalți, noi am uitat cea mai valoroasă chestie: am uitat de noi. Ne-am abandonat.

(re)Învățăm cine suntem noi, cu adevărat, ce ne place și ce nu ne place, învățăm că sentimentele noastre sunt importante și învățăm să le exprimăm, învățăm să cerem ceea ce ne dorim sau avem dreptul, ne amintim de noi. Ne asumăm cine suntem și înțelegem că nu avem nevoie de aprobarea celorlalți. Ne recunoaștem tiparele când reapar și învățăm să le eliberăm și să acționăm din sinele nostru adevărat. E un proces, nu un moment, e o viață, nu o secundă dar este e eliberare și o renaștere continuă a ceea ce suntem cu adevărat. Este o echilibrare.

Aceasta este menirea noastră pe acest pământ și în această experiență.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide conversatia