Expresia Libera

îndoiala de sine

Distribuie

Practica lunii iulie: să ascult ceea ce simt în interior față de o situație, persoană;

Egoul are multiple fațete iar tiparul îndoielii de sine este unul cunoscut pentru mulți. Am învățat acest tipar foarte bine de fiecare dată când cei din jur ne-au discreditat realitatea, ne-au negat-o sau nu au confirmat-o…am învățat să nu mai avem încredere în noi. Dacă ne amintim perioada de dinaintea acelor momente putem simți acea încredere firească în ceea ce eram iar reacțiile de negare/discreditare/invalidare ale celor din jur ne-au dat o senzație de năucire în interior. Astfel am învățat regulile creșterii într-un mediu disfuncțional: nu vorbi, nu simți, nu gândi.

Și, într-un mod interesant :), am practicat îndoiala de sine; deși știam  că o situație sau o persoană nu sunt ok pentru binele nostru am rămas în continuare acolo pentru că nu am mai găsit în interiorul nostru acea încredere firească în noi. Ne-a fost furată cu mult timp în urmă de inconștiența acestei lumi.

Ajunși în momentul în care ne-am trezit vedem iluzia egoului format în acea perioadă, vedem că interiorul nostru ne transmite adevărul realității, începem să (re)simțim acea încredere firească iar inconștiența din jur nu ne mai pătrunde. A asculta ceea ce simțim în interior față de o situație, persoană nu înseamnă reacție, respingere, fugă sau luptă ci, mai degrabă,  un proces de observare și decizie asumată față de situația în care ne aflăm. Observăm și știm care este adevărul și astfel luăm decizia…într-un anume mod e impropriu a spune că „luăm decizia” pentru că, de fapt, acțiunea potrivită se ridică din conștientizarea realității acelei situații/persoane.

Știm ce avem de făcut și acționăm. Astfel tiparul îndoielii de sine se dizolvă și începem să simțim acea încredere firească care vine de dincolo de rațiunea minții. Înțelegem că mintea ne oferă o cunoaștere limitată a realității, înțelegem că „ceea ce am învățat” este tocmai moștenirea genetică a acestei lumi: egoul. Înțelegem că (ne)a sosit momentul de transcendere a gândirii. Observăm forma și știm ceea ce este: o condiționare a trecutului pe care alegem să o eliberăm.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide conversatia