Expresia Libera

codependența și sinele divin

Distribuie

Ro

Codependența nu este o etichetă pe care o atribuim cuiva, nu este ceea ce suntem; de fapt codependența este ceea ce ne desparte, ne separă de ceea ce suntem noi cu adevărat, în esență. Codependența înseamnă un cumul de comportamente învățate/preluate de la cei din jur iar aceste comportamente ne separă de Dumnezeu, de sursa adevărată, de Puterea Superioară. Aceste comportamente ne-au folosit pentru a face față unor situații disfuncționale, la un moment dat în viață.

Am învățat un mod sucit de a iubi, de a fi, atunci când eram copii: dacă doream să obținem iubire/atașament/validare, dacă doream să fim văzuți de cei din jurul nostru, trebuia să fim altcineva. A trebuit să punem pe oricine și orice înaintea sinelui divin din interiorul nostru. Și cine nu a făcut asta? Fiecare dintre noi avem un anumit grad de codependență în comportamente pentru că am învățat de la cei din jur că ceea ce facem e mai important decât ceea ce suntem.

Crescând într-o familie cu probleme de dependență a fost ușor, într-un anume fel, ca să îmi văd comportamentele codependente, din momentul în care am admis că viața mea devenise haotică. A fost un traseu clasic…

La una dintre primele întâlniri deschise dintre Al-anon și AA la care am participat, am spus că mă simt ca și cum de-abia acum încep să fiu, să exist, să prind formă, contur. Nu știusem cine sunt până atunci, nu mă puteam defini, nu am existat, de fapt…asta îmi făcuse mie codependența. Nu aveam nicio idee că eu sunt un sine divin, că eu pot crea, că eu nu sunt comportamentele mele, credeam că treaba mea e să am grijă de cei din jurul meu, să fiu doar ceea ce ei își doreau de la mine iar golul din interior creștea din ce în ce mai mare.

Sunt multe cârlige care ne prind și ne mențin în codependență (rușinea, vină, frica), nu ne dau voie să fim ceea ce suntem cu adevărat, ființe divine. Un cârlig des folosit de ceilalți (inconștient) este rușinea iar în familiele noastre de origine (creștine, mai ales 🙂 rușinea este o „unealtă magnifică”: „Ar trebui să îți fie rușine pentru ce ai spus, făcut…Un copil bun nu ar fi făcut, spus asta…Mama/tata se vor supăra pe tine dacă…Uită-te la colegii, prietenii, vecinii tăi, nu sunt ca tine, nu fac așa… și multe alte moduri (o privire, o atitudine, un gest) care sunt folosite uzual în creșterea copilului. Comitem astfel eroarea fundamentală: confundarea unui comportament cu ceea ce suntem, cu adevărat. Copiii învață de mici că ceea ce fac este mai important decât ceea ce sunt. Și asta duce la codependență. Mesajul pe care îl transmitem este: Nu e ok să fii ceea ce ești, trebuie să fii altfel. Și astfel, ne eliberăm de ceea ce suntem cu adevărat și încercăm să ne conformăm doar standardelor din exterior. Renunțăm la noi înșine.

Există însă speranță pentru că în viața fiecăruia vine un moment în care nu mai putem suporta golul, când ne dăm seama că durerea este prea mare și începem recuperarea, întoarcerea acasă. Acesta e momentul în care începem să lăsăm lumina să strălucească, când renunțăm la trecut și suntem ceea ce suntem cu adevărat: ființe divine.

Învățăm că ceea ce suntem și ceea ce facem sunt două chestii total diferite.

codependency and the divine self

Eng

Codependency is not a label, is not who we are, in fact codependency is what split us, separate us from what we truly are, in essence. Codependency is a learned behavior from people around us and that learned behavior split us from God, our true source, the Higher Power. Those learned behaviors served us to function in a dysfunctional and imbalanced situation, for a certain period of time.

We have learned a twisted way to love, to be, when we were children: if we wanted love/attachment/validation, if we wanted to be seen of those around us, we had to be somebody else. We had to put everything and everyone else above the light of God in us. And who did nt do that? Each one of us have a certain degree of codependency because we have learned that what we do is more important that who we are.

Raising in a family with addiction issues it was easy, in a way , to point out the behaviors of codependency in me, once I admitted that my life has become unmanageable. It was classic…

At one of my first opened Al-anon and AA meeting, I said that I am feeling like I am starting to be, to exist, to take shape. I did nt know who I was until then, I could nt define myself, I did nt exist, in fact. ..that is what codependency has done to me. I had no idea that I am a being of light, that I am a creator, that I am not the behavior, I had no idea that my only job is to be myself, I thought that my job was to take care of those around me, to be what they want me to be and the void inside kept raising.

There are many hooks that are keeping us in codependency (shame, guilt, fear) and preventing us from being what we were supposed to be, beings of light. A common hook is shame and in a christian family as well as in any child upbringing, shame is a „great tool”: You should be ashamed for what you did, said… A good kid would nt do, say what you have…., Mommy/daddy will be upset if you…., Look at your colleagues, your friend, your neighbor, he is not like you, you are different…and many others ways ( a look, an attitude, a gesture) in which we teach our children to behave. We are committing the fundamental error: we confuse the behavior with being. And that is codependency. The message we are delivering is: It is not ok to be who you are, you have to be somebody else. So, we let go who we really are, in essence, and we try to fit in someone else s standards. We give up ourselves.

There is hope because in everyone s life comes a moment when we cant stand the void anymore, when we realize that living in that way is too painful and we start recovering, coming back home. That is the moment when we let the light to shine, when we give up useless past and be who we truly are: divine beings.

We learn that who we are and what we do are two separate stuff.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide conversatia