codependența nu e doar în consum de #substanțe

Căutând pe internet despre codependență, pe site-uri românești nu am găsit decât legătura directă a codependenței cu alcoolul/drogurile/consum de substanțe și asta e o mare confuzie care mai persistă încă, din păcate, pe la noi.

Oricine care, citind despre caracteristicile unei persoane codependente, vede că e despre alcool și alte substanțe și știe că în jurul său nu au fost oameni cu dependențe, poate deveni și mai confuz și să se întrebe: „adică eu de ce mă simt totuși așa, că nici tata/mama sau soțul/soția nu au nicio dependență?”

Asta pt această confuzie perpetuă: codependența=relație cu un dependent.

Cred că e cazul să mai facem un pas în față și să înțelegem că nu e doar despre asta ci treaba-i mult mai complexă decât atât. Codependența își are rădăcinile în copilărie, de obicei. Orice situație „disfunctională” în care ai „marinat” (a se citi „crescut”)  dezvoltă codependență: un părinte/bunic excesiv de grijuliu, foarte atent la pericole/microbi/hrană sănătoasă etc, perfecționist, rigid, controlator sau ipohondric, bolnav de-a dreptu’ poate, care are o dizabilitate fizică sau psihică, ușor iritabil, căruia îi sare țandăra repede, un frate/soră/prieten sau partener cu aceleași caracteristici de mai sus determină în interiorul nostru anumite reacții automate care vin la pachet cu frica, rușinea, vina, frustrarea și creează niște tipare fain întortocheate adunate în buchetu’ codependenței.

Se prea poate ca doar în anumite situații, doar cu anumite persoane să ne fie greu să spunem „Nu”, să găsim dificil să ne exprimăm deschis, autentic sau să ne delimităm fain frumos limitele personale (ce ne place și ce nu ne place), să ne punem pe primul loc etc. Bineînțeles că putem întoarce ochii și să ne prefacem că totu’i normal iar a fi dispus să schimbi ceva la tine însuți necesită maturitate mai ales într-o societate în care a manifesta trăsături codependente este norma, o societate în care a fi asemenea membrilor colectivității este mai „agreat” decât individualitatea unică.

Însă Dumnezeu nu lasă pe nimeni în urmă, are grijă de fiecare dintre noi în parte și ne dă exact ceea ce avem nevoie pentru a crește.

 

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

256565961