Expresia Libera

autenticitate si atasament

Distribuie

Ro

Gabor Mate in interviu cu Tim Ferris

Când suntem copii știm că suntem întregi, perfecți, ok, valoroși,  ființe divine care experimentează cu bucurie acest joc frumos al vieții dar funcționăm într-un corp cu anumite nevoi pe care e vital să ni le împlinească cei din jur;

Când mama/părintele este inconștient – aceasta însemnând aici că părintele e departe de adevărul lui divin, de ceea ce este cu adevărat, este prins în suferință –  este incapabil să satisfacă nevoile copilului și astfel copilul tinde să renunțe la el însuși, la autenticitatea proprie și să dezvolte comportamente (sănătoase pentru acel moment, pentru ca creierul copilului să facă față la trauma pe care o trăiește) necesare pentru a-și satisface nevoia de iubire: „spune-mi ce și cum să fiu ca tu să mă iubești”

Copilul nu are capacitatea de a înțelege suferința adultului, el crede cu adevărat că dacă mama nu este fericită este pt că el a făcut ceva, că este vina lui și că în mâinile lui stă puterea de a rezolva lucrurile astfel încât el să primească iubirea de care are nevoie.

Eu cred că aici în acest raport dintre atașament și autenticitate apare codependența.

Codependența se creează în mintea copilului, este un comportament învățat, ca un mod de adaptare a creierului uman la haosul și disfuncționalitatea din jur, la durerea resimțită în trauma de atașament creată de absența conectării reale cu părinții, cu mama mai ales. Intre autenticitatea pe care simțim să o manifestăm, cu care ne naștem și atașamentul de care avem nevoie când suntem copii, mintea pt a nu mai simți durere renunță la autenticitate, crezând ca astfel va obține ceea ce are nevoie – „voi fi și voi face ce și cum vrei tu doar să mă iubești” –  și dezvoltă tipare disfuncționale, false, egotice care îi aduc ce are nevoie: atașament, conectare cu cei din jur, cu părintele, dar e o iluzie, o magie care se perpetuează. In cazul meu, mama fiind alcoolică, prinsă in drama existenței ei nu avea cum să fie pt mine prezentă iar mintea mea de copil credea ca de mine depinde ca mama să se vindece și să imi ofere ce am nevoie: conectare, reflectare, validare.

Atâta timp cât mama nu imi dădea ce aveam eu nevoie, în mod automat însemna, în mintea mea de copil că eu nu am făcut ceva ce trebuie, cum trebuie, că vina și puterea – a se citi „controlul” este doar în mâinile mele. Mai târziu acest tip de raportare la ceilalți, care pt acea perioadă a fost o reacție normală și sănătoasă a creierului pt a supraviețui durerii, devine disfuncțional si nesănătos total. Fiind un codependent, ajuns la maturitate, pui mai presus de tine însăți și de Dzeu pe ceilalți, cum se simt ei, dacă ei sunt mulțumiți de ceea ce ești și faci tu…un mare bullshit, în esență! Astfel ajungi să nu îți manifești autenticitatea ta și misiunea pe acest pământ.

Vindecarea de iluzia creată în copilărie este întoarcerea la autenticitatea noastră, la adevărul absolut din interior – Eu sunt o ființă supremă, divină, frumoasă care a venit pe acest pământ să creeze frumusețe, sunt după chipul și asemănarea lui Dzeu.

Daca eu, ca sine divin, perfect, care acceptă limitarea și imperfecțiunea umană pe care o experimentez știu că sunt absolut, infinit, părerea celor din jur este nevaloroasă iar acțiunile inconștiente ale lor trezesc  în interior acceptare și compasiune pt ei (Doamne, iartă-i căci nu știu ce fac) alături de încrederea în adevărul etern din interior, în autenticitatea divină dinăuntru.

Vindecarea de codependență: întoarcerea la sinele adevărat, la divinitatea și perfecțiunea din interior, să știu și să simt că eu sunt cel ce sunt, să recultiv această stare pe care am pierdut-o în goana după atașament, să recultiv autenticitatea. Busola mea redevine Dzeul din interior, starea de prezență, intuiția, iubirea, oricum am vrea să denumim ceea ce simțim și știm că suntem în esență, nu părerea celor din jur, a oamenilor aflați pe diferite trepte de evoluție. Din trauma de atașament s-a creat acest dezechilibru nefiresc în interior, această alegere inconștientă între Dzeu din interior și cei din jur. In copilărie aceasta codependență mi-a folosit, a fost benefică și îi mulțumesc pt acest lucru, aceste tipare m-au sustras de la suferința intensă pe care creierul nu ar fi avut cum să o suporte iar acum a venit momentul să eliberez aceste tipare și să recâștig autenticitatea, frumusețea divinității din interior.

Cunoașteți Adevărul și Adevărul vă va elibera

Durerea care apare este iluzia sinelui fals, este ca să vedem ce nu suntem și apare ca să fie vindecată de lumină; dacă nu o luminăm atunci ne va crea suferință în continuare; sunt părți în interiorul nostru care s-au creat în inconștiență și acum ies pt a elibera neadevărul din noi. Acesta este adevarul, nu conexiunile create de minte într-o perioadă de traumă.
  Multumesc, Gabor Mate.

Eng.

authenticity and attachment

Gabor Mate and Tim Ferris interview

In childhood we feel that we are hole, perfect, ok, valuable, divine beings who joyfully live this amazing play of life but we function in a human body with certain needs which are vital to be fulfilled by those around us;

when our parents are unconscious – here it means that they are far away from their true essence, the divine within them, they are caught up in suffering – they are unavailable, they cant satisfy our natural needs and the we tend to give up our true self, our authenticity and to develop behaviors (normal and healthy for that period of trauma) that helps us fulfill the need for attachment „tell me what and how to be for you to love me”

The child has no capacity to understand the adult s suffering, he truly believes that his mother is unhappy because of him, that it is his fault and that he has the power of fixing things in order to receive the love he needs. He believes it s something wrong with him.

I believe that in the connection between attachment and authenticity roots codependency.

Codependency appears in the child s mind, it is a learned behavior, it is the mind s answer to the chaos and the dysfunctionality of the environment, to the felt pain in the attachment trauma created by the failed connection with caregivers, with mother in particularly. Between the authenticity inside us and the need of connection, our mind gives up the authenticity in order to be free of pain, thinking that doing so will get what it needs – „I vill be and do whatever and however you want in order to receive your love” – and develops unhealthy, egotic, false behaviors which, for the moment, are giving back attachment, connection but this is an illusion, a perpetuated magic. In my case, with an alcoholic mother who was caught up in her own drama, she was absent and my mind thought that it is up to me for her to be healed and to offer what I needed the most: connection, reflection, validation.

As long as my mother was not offering me what I needed, unconsciously it meant that I was wrong, I was to blame and the guilt and the power – to be read „control” – were only in my hands. Later this learned way of relating to others, which in that period of time was healthy and normal to survive the pain, become dysfunctional and totally unhealthy. Being a codependent you entitle, above God and yourself, all the people around, how they feel, if they are happy … a big bullshit, in essence. In that way you end up giving your authenticity and life meaning away.

The healing comes from going back, rediscover our true authenticity, the absolute divine inside ourselves – I am a beautiful divine being, who is experiencing this life in order to create beauty, I am a piece of God.

If I, as a divine self, perfect, who accepts human limitation and imperfection, am aware that I am endless, infinite, divine, than others opinions do not matter and theirs unconscious actions are accepted (forgive them God they know not what they do) along with trust in the eternal truth inside us, trust in our divine authenticity.

Healing of codependency: coming back to our true self, to the perfect divine inside us, to know and to feel that I AM, to regrow that part inside us which has been lost in our running after attachment, to regrow authenticity. Doing so, God, the presence inside, the intuition, love or whatever we like to call it becomes our guidance and people s opinions become insignificant.

The attachment trauma has created this imbalance inside us, this unconscious choice of others instead of God within us. In childhood codependency was useful and I am grateful for that, those patterns have helped me survive the pain which the brain had no idea how to deal with and now the time has come to release those patterns and to get back the authenticity, the divine beauty inside.

Then you will know the truth, and the truth will set you free

The felt pain belongs to the false self, to the illusion, it appears in order to see what we are not and to be healed by the light; if we do not see it, it will bring us more suffering; there are parts inside us that were created by the unconsciousness and now we need to release them. This is the truth that we are, not the neuronal connections inside our ego.

Thank you, Gabor Mate.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide conversatia