Expresia Libera

pauză

Distribuie

Blogul și lucrul efectiv pe cei 12 pași au fost puși pe pauză în perioada aceasta pentru că atenția și energia îmi este acaparată de altele: mutatul din Moldova în Banat. Rutina mi-a fost dată peste cap, ce a rămas „în picioare” e momentul de meditație și citit un pic de Eckhart Tolle dimineața.

Perioada asta a fost plină de stări extrem de diversificate, practic toată gama de stări emoționale am experimentat-o de aceea timpul rezervat meditației de dimineață cred că a ținut echilibrul, deși nu pot zice că am fost zen permanent :), am avut și momente în care am luat-o în jos rău de tot DAR…îmi repet că timpul le va rezolva pe toate, că aceasta e o perioadă tranzitorie, că stările interioare atât de diversificate sunt normale și că pentru a ajunge acolo unde îmi doresc tre să trec pe aici, adică printr-o perioadă extrem de solicitantă fizic și psihic, în care practic mutăm o familie și gospodărie întreagă, cu cățel și cu purcel, dintr-o parte în alta a țării.

Pentru mine această mutare face parte tot din lucrul celor 12 pași, de a-mi lăsa viața și voința în grija lui Dumnezeu, dacă nu aș fi dat curs ocaziilor care au apărut în fața mea, dacă mi-aș fi impus voința de a face ceea ce vreau să fac doar în termenii și condițiile mele poate că nu aș fi fost aici. Cred că cineva acolo sus a facilitat acest pas important pentru mine și vreau să văd unde mă duce. Învăț acceptarea, nu știu dacă asta o fi una din lecțiile majore ale parcursului meu pe acest pământ, cel puțin eu așa cred, să accept ceea ce este și să fac ce pot mai bine aici și acum cu situația dată fără a lupta cu ea, fără a avea o reacție. Mi-au trebuit ani de zile să învăț ce e acceptarea pentru că pentru mine avea o conotație negativă: să accept însemna  să mă resemnez, să renunț, să abandonez dar, de fapt, să accept înseamnă să renunț la respingerea a ceea ce este, să renunț la rigiditate pentru că orice vine în realitatea mea vine ca să mă învețe ceva. Această mutare mă învață și să am încredere în mine pentru că atâta timp mi-a fost frică să acționez, nu am avut încredere în forțele proprii că mă descurc (deși realitatea îmi arăta cu totul altceva) am urmărit permanent pe cei din jur pentru a copia reacțiile lor în varii situații pentru că nu aveam încredere în mine. Într-un cuvânt: codependență!

Acum sunt aici, într-un context total nou, fără persoane cunoscute în jur, fără „ajutoare” iar orice mișcare este doar a mea, creată de mine. Ieri am fost în Timișoara, am avut diverse chestii de rezolvat într-un oraș nou, doar cu google maps alături :)) și totul a decurs foarte bine, lista „de făcut”  am îndeplinit-o, deci….

Îmi doresc să se limpezească toate, să ne reașezăm ca familie în acest loc, pentru că e superb, și să ne creăm un „acasă” al nostru cât mai curând. Astăzi am plantat un trandafir de dulceață în noua grădină și doi dovlecei, am băițuit pervazul de la căsuța în care vom locui până va fi gata casa și am mai adunat câteva pietre de munte pentru o cărare de la căsuță la grădină.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide conversatia